In camera goala-n patul impartit odata-n doi,
Sunt diamante, spalate de lacrimile unor ochi goi
Ne ridicam doar sa avem de unde cadea inapoi.
Intre ruine, intr-un cimitir, de inimi intunecate
Unde doar flacara lumanarii mai este-n viata
Visuri nemuritoare, uitate, caci atunci cand am zburat
La poarta raiului ne-au servit cu venin,
Nu ne-au dat inapoi viata,
Randuri in piele sapate, de lanturile de aur
Cu care ingerii noptii ne-au incatusat
Nu sunt riduri sau cicatrici, ci promisiuni incalcate
Am devenit niste oameni cu chipurile inghetate
Ducem toti vieti improscate cu noroi
Si doar cand plecam vedem cine ne-a fost aproape
Caci in decursul atator ani am trecut prin focul vietii
Focul spala tot, dar nu si iubirea dintre acesti pereti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu