Prima scanteie ...

Astepti prima scanteie, dintr-un numar inca neaflat
Si te incalzesti la cenusa , unei inimi ce inca nu te-a iertat.
Auzi, doar cum trozneste focul, insa nimic mai mult,
Propriul suflet te paraseste, nu mai are rost sa fie,
Constrans intr-o cochilie, a ceea ce candva
A fost o fiinta vie, pana sa iti dai seama ca iubirea, este doar o dezamagire.
Ai pierdut lupa, in curand si razboiul,
Doar pentru ca provenim din alte
Separate, straine lumi.
Si poti sa spui si sa dai vina, pe atatea lacrimi,
Ce tot au curs, ca focul s-a stins, sa ramana
Fumul unui nou inceput de luni.
Ca din atatea dorinte, doar doua
S-au aprins....Nu a fost iubire, stiu.
A fost un joc unde amandoi am trisat.