Pozele inseala, ar fi trebuit sa stiu asta, in urma cu doar o toamna
Dar nu am constietizat asta in timp, si am inceput sa devin usor nelinistit
La inceput a fost un sentiment atat de deosebit, ma simteam...ca si cum asi fi fost indragostit
Dar gandurile imi tot invaluiau usor mintea, si au rapus iubirea, neezitand sa imi distruga credinta
Si nu a mai putut sa mai fie clipa in care sa nu tot repet numele tau, uitand de orice dumnezeu
Si clipa in care sa nu te vad in fiecare fata pe care o zaream, spunand cu tarie in mintea mea "cat te iubeam..."
Am irost nenumarate clipe incercand sa te sterg din suflet, inima si fiinta,
Dar dupa fiecare batie de inima, fiinta mea te cerea inapoi, nevrand sa te lase uitarii chirie
Si parca nu ma pot trezi din acel vis frumos, in care tu erai printesa din paradis, a regatului meu anost
Visurile inseala, nu am avut puterea nici atunci si nici acum sa iti arat ca in inima ta curge o otrava mortala
Buze coase cu fir de minciuna autentica, zac impietrite impiedicandu-te sa scoti cuvinte din inima ta nevrednica
Incercand sa te inteleg, sa te simt pas cu pas am vrut sa ma apropiu de stilul tau, dar intre noi nu a existat un asa constrast de valori
Crezand ca ochii tai sclipesc doar in lumina puternica a intelegerii, am ezitat sa vad adevaratul iad la maximul puterii
Dar era doar o faclie aparuta din adancul abis, ce ma atragea spre el, sa raman in ei pe veci adancit in mister
Iar parul tau, o mantie lucitoare de ramuri indreptate, catre inima mea, simpla, plina de sentimente create
La fel de fragile ca frunzele desprinse de o adiere de vant ,mai cutezatoare in noapte
La fel de sensibile, precum, corzile unei chitari, atinse de o mana moale
Dar toate au fost in zadar caci nici sufletul tau nu se mai aprinde la vederea lunii de chihlimbar
Am gresit, am luptat, am incercat, dar stelele dupa cer ,toate, in marea albastra, s-au innecat
Si am crezut ca niciodata nu voi inceta sa sper, dar mi-am dat seama ca sunt mai slab decat am vrut sa cred
Si totusi, din solul infierbantat m-am ridicat, stand , si ploaia ce cadea ma uda, crezand
Asa cum cred si acum ca m-ai iubit, desi mintea,viata,inima, tu mi le-ai harnit cu amintiri patate cu venin
Dar ganduri imi tot zboara catre tine, ofrande, cand mintea mea incepe usor, sa se gandeasca la lucruri , din ce in ce, mai tandre
Desi tot amorul meu se zbate neputincios de sub talpa piciorului tau, tu m-ai invatat sa iubesc, desi acum este doar un mit
Genunchii mei, scrijeliti de o durere apasatoare, ti-au cazut in fata.. inima mea fiind destul de graitoare
-Oh, dar stai ! Imi amintesc acum, chipul tau nu este prea diferit de al ei, caci desi inima ma tradeaza, fiinta mea stie...Pozele inseala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu