Eu ..

Nu mai sunt minuni, acum am invatat sa plutesc intr-o sticla de vin

Vreau visele tale sa le port ca pe niste petale, sa fac versuri din fiecare

Poate cer prea mult, sunt doar un intrus, dar sper sa las ceva in urma mea

Atlceva decat o urma a unui vis sau gustul unui sarut amar, ce nu a fost niciodata de ajuns

Am incercat pana acum sa traiesc pe rand visele tuturor

Nu am indraznit sa ma opresc, sa fiu acel "perfect" om

Fiecare rana am stiut sa o ascund sub cicatrici si zambete

Dar ce m-a dat mereu de gol, au fost ochii, ce de sub fiecare masca priveau netematori

Sub privirea lor s-au ruinat munti si au secat mari

Dar totusi nu am avut puterea sa ii infrunt vreodata pe ai tai..

Am ajuns atat de departe doar sa imi fie dor de inceput!

M-am intors la origini sa imi lipseasca unde eram inainte!

Cand eram din aur, cand inca existam prin minuni

Acum cand am numai o inima din piatra, doar o secunda

Iubesc ca sa uit ceea ce am, ce am avut si ..incep sa urasc din nou

Am fost orb sa nu vad, toata viata cel mai indarjit,

Neobosit obstacol am fost eu insumi!

Mi-am ascuns fiecare viata sub o alta minciuna clasica

Acum cand raman fara timp, inteleg ca nu este decat o cursa lunga

Si linia de sosire nu este atat de usor de atins

Si am fost nascut sa urmez doar un curs ...

Sa lupt pentru visul meu, dar m-am pierdut printre atatea vise si vieti

Incat am uitat care era al meu 

Am uitat chiar si ceea ce sunt si reprezint eu.