O inima, in zatul de la cafea

O inima, in zatul de la cafea....
Oare ,este a ta ?
Sau este doar ce a mai ramas din a mea ?
Sau urma unei stele ce singura,
Se consuma, pe cerul de la miazanoapte
In ciuda acestei ninsori
Dar am uitat de noi,
Cuvinte ce niciodata nu ti le-am spus
Coloreaza acum, acest apus
Cuvinte, pierdute prin soapte,
Uitate pe un raft pe undeva-n vise
Strigatele ce ne-au facut sa
Transformam iubirea in stiinta
Impartind-o in procente, intre noi,
Inca se mai reflecta in ochii tai
Iar pe obraz inca porti amprenta,
Lacrimi care a incercat sa-ti stearga
De pe buze, ultimul sarut
Vreau sa am puterea sa dau timpul inapoi,
La prima imbratisarea,
Cand incercai sa faci sa nu mai doara,
Sa am curajul iar sa iti spun, tot ce ti-am mai spus
Fara cortine sub care se afla
Sute de intrebari si minciuni,
Sa nu mai conteze, decat inima din mine
Nu sa iti rapesc, iubirea
Pe fundalul unor buze moi,
Amintirea, ma hraneste cu zambetul tau,
In fiecare seara si acum si ieri,
Asa cum firul de par ondulat,
Imi aduce aminte de cand ti-ai odihnit,
Capul pe umarul meu
Simt nevoia sa stiu,
Acum cand simt aroma de cafea
A cui este inima, a mea sau a ta ?