Ecoul lacrimilor noptii

Noaptea, ultimul refugiu
Al unei flori ofilite
Timpul, un alt amanunt
Al unei povesti triste
Ecoul , o ultima farama
A unei strigari invinse
Ploaia, ultima partenera
A unei rani redeschise
Lacrima, un ultim semn
Al unei iubiri interzise
Luna, ultima martora
A acestei inimi zdrobite

Caci doar Noaptea este
Timpul cand auzi Ecoul
Unei povesti demult zise
Si simti Ploaia, contopinduse
Cu ultima ta Lacrima
Tremurand sub lumina Lunii
Din cauza acestei inimi
De-a pururi inrobite...