Am crezut,
In mine, iubire si in tine.
Si m-am ales cu o inima zdrobita, sub greutatea unui cer plin de dezamagire,
Caci, toate...pozele, visele, ochii, sufletul,amintirile, chiar si propriile-mi cuvinte inseala.
As fi murit fericit, doar sa imi permit sa cred ca odata cu mine,
La prima scanteie sa fi murit si cea mai mare greseala din pieptul meu,
Dar vezi, mai aveam o datorie, uitasem de ce insemna atat de mult pentru mine, 23 Ianuarie
Mi-am dat seama doar de curand, cand mintea si inima mi-au fost eliberate de betia dragostei,
Si cand in sfarsit am gasit o cale sa ies din acest labirint blestemat, care-n tot acest timp, prin el am colindat
Nu am vrut decat sa gasesesc o scurtatura spre trandafirul meu, dar timpul trecator nu m-a iertat,
Si aceasta inima, din dorinta de a te uita pe tine, mi-a blocat orice fel de alta functie, ramanand surd, mut si orb
In timp ce fiecare spin de trandafir care crestea din ea isi facea drum spre exterior, sfasiind si lasand in urma lor
Zdrentele sufletului meu ...
Nu am crezut,
Ca in mine se mai afla forta necesara pentru un nou inceput
Caci acel "adio" m-a lasat sa imi cos singur, fara ata, fasii smulse de tine, in treacat, ale sufletului meu
Si urmele unui cuvant mi-au lasat puterea, inima si viata fara de speranta
Sa imi aduc aminte, adu-ti aminte, sa ne mai amintim acum, pentru ce oare ?
Diamantele din cerneala, mi s-au scurs printre degete, contopindu-se cu sangele ce a curs din acea unica si veche rana.
Cum sa mai aleg ceva din ceea ce nu poti alege, greseli, defecte, calitati si nehotarari care imi cladesc toate forma inimii mele ?
Poate doar sa imi traiesc ce mi-a mai ramas, lipsit de viata,
Caci tu erai in viata mea, iar acum cand tu lipsesti din ea, fiecare zi, seara, vis sunt doar
Simple orori ...
Ai crezut,
Sa zambesti, nu e atat de greu !
Doar adu-ti aminte, primul sarut, care a pornit de la un imbold de o secunda, cand am uitat de tot din jurul nostru.
Priveste-ma prin ochii unui orb, dar...ce rost mai are ? acum cand am scazut persoana care ne facea doi ...
Cand tot ce a mai ramas dintr-o poveste de seara, este doar o pagina alba, sau doar prefata
Si din toate promisiuniile mele, au mai ramas doar niste vise, in care tu erai printesa, iar eu eram netrebnicul, ce inima ti-o fura.
Caci este bine sa crezi doar ceea ce vezi, dar firul dragostei este adeasea incalcit si inima nu poate face fata la atatea intrebari si raspunsuri sapate-n mister
Totusi tu ai observat esentialul si nu te-ai sfiit sa ma iubesti la fel, doar eu am fost acela ce nu si-a dat niciodata seama
Ca tu dadeai aroma sufletului meu ...
Nu ai crezut,
Inima prinzandu-ti viata, ca o sa fugi, chipul-n palme sa-l ascunzi.
Sa prinzi fiecare lacrima, cazuta pentru tot ceea ce ti-am scris eu, sa realizezi ca in viata ta nu am fost decat un strain,
Cuvintele-mi fiind doar pe un simplu ritm de cartuse, umplute cu venin, care si-au gasit camin in inima ta,
Cand a mea devenea de piatra, sau cine stie, poate ca ea nu a batut niciodata ?
Stiind ca sfarsitul este aproape, am aprins mereu cate un foc, din ce in ce mai mare, reinventand un nou ritm, o noua melodie.
Dar cand si cel din urma foc va fi demult stins, nu ne-am intrebat niciodata ce va deveni cenunsa,
Din lipsa de incredere, inima mea si inca ceva, a ta ...
Vreau sa cred,
Ca fara vise, fara imaginatie si fara cuvinte,
Voi redeveni din nou eu ...
Fiecare dorinta, facuta la fiecare stea cazatoare imi arata doar ceea ce imi doresc mai tare,
Si luptam pentru ea, cu fiecare strop de vigoare, pana cand, in agonie, auzeam rasunand ecoul lacrimilor mele, in noapte.
Iar acum, cand imi dau seama, ca sunt doar o urma a celui ce candva era in viata, o fantoma a unui suflet mort,
Ce se plimba din vis in vis, sperand ca diseara o sa fie la tine in brate, sa iti sopteasca...tot ce a fost al meu, este si mereu va fi al tau
Tot ceea ce am gustat pana acum din taria marilor lumii, a fost doar mutumita tie,
Am aflat ce este fericirea si in acelasi timp ce este durerea....ca toate sentimentele mele incep si se termina odata cu ele ...
Vrei sa crezi,
Din cauza... atator nenumarate greseli, ca te-am iubit cu adevarat,
Si ca acele memorii ce in minte ti se invart neincetat, nu au fost simple franturi de minciuni, amestecate cu stropi de ploi
Dar adu-ti aminte, tu m-ai invatat, atunci cand m-ai sarutat, cum este sa simti,
Cum doua petale de trandafir, mangaindu-ti mai usor ca doua lacrimi, conturul buzelor tale.
Cand ura intalneste dragostea, ne-am separat, cladind in jurul nostru fortarete de nepenetrat
Si ai uitat orice sentiment si eu am uitat gustul buzelor tale, desi stiu ca atunci cand tu ma vei ierta,
Ne vom intreba cum este veninul si din lipsa de curaj, te voi ruga sa spui tu prima.
Iar gandul ca maine va fi ca ieri, adaugand o alta rana in contrast cu cele vechi,
Nu astepti decat un raspuns, iar eu astept doar un suras ....
Sper,
Sa imi traiesc viata, fara puncte de suspensii, ci intreaga din nou,
Sa ma las sa cad doar ca sa prind aripi sa pot zbura alaturi de tine, caci tu vei ramane ingerul meu.
Mai am doar un ultim regret ce inima inca nu mi-a parasit si nu ma lasa sa invat cine sunt eu, zambind,
Este doar o frantura din trecut, tu, ai venit sa pleci din nou, alungata de masca asterunuta peste chipul meu.
Ca si un fluture cu aureola alba, in zbor a fost patat de cerneala, innegrindu-i fiecare aripioara,
Mi-ai aratat ca speranta si increderea moare dupa prima greseala!
Iar dragostea....dragostea merge mai departe, in anumita masura, desi nu o putem masura, o simtim de fiecare data cand ne este dor,
Si cand pe cer apare luna, stii ca de atunci pana la rasarit ai un moment de libertate, sa te candesti la cel iubit.
Poti sa stergi atunci fiecare lacrima, ce obrajii iti colinda, dar tu, le aduni ca pe niste comori, perle ce valoreza in grame de iubire de milioane de ori.
Nu mai vrei sa canti despre amintiri, ci acea clipa, vrei sa se transforme in ani.
Eu vrau o viata fara urme de praf de stele si vise, dar vreau o viata in care iti pot arata,
Uite ! inima, sufletul meu ! fara nici un strop de venin, iar tu sa intelegi ca esti steaua din viata mea.
Si inima ta pura, desi amagita de venin atata timp, tot pura sa ramana, pentru ca la sfarsit nu conteaza decat ceea ce suntem...
... Iarta-ma caci mi-am permis cinci minute de visare,
Dar nu voi uita niciodata cand imi sopteai dorinte si amandoi ne doream acelasi lucru in soapta.
"Din sange creste , la vedere o floare otravita....." inteleg acum, ca si in cea mai puternica otrava exista mereu un strop de dulceata
Iar umbrele si intunericul sunt de fapt toate culorile, amestecate, nu poti alege una, dar le vezi pe toate.
Un pastel cosmic, sau o scrisoare pentru anonim....nu imi va intuneca increderea ci imi va aduce aminte de ochii ei, privita prin ai mei....
Caci pana la urma dragostea nu este, decat un etern cerc de ura din care nu putem scapa, dar ne invata cum te simti cand,
Iubesti pe cineva !
In mine, iubire si in tine.
Si m-am ales cu o inima zdrobita, sub greutatea unui cer plin de dezamagire,
Caci, toate...pozele, visele, ochii, sufletul,amintirile, chiar si propriile-mi cuvinte inseala.
As fi murit fericit, doar sa imi permit sa cred ca odata cu mine,
La prima scanteie sa fi murit si cea mai mare greseala din pieptul meu,
Dar vezi, mai aveam o datorie, uitasem de ce insemna atat de mult pentru mine, 23 Ianuarie
Mi-am dat seama doar de curand, cand mintea si inima mi-au fost eliberate de betia dragostei,
Si cand in sfarsit am gasit o cale sa ies din acest labirint blestemat, care-n tot acest timp, prin el am colindat
Nu am vrut decat sa gasesesc o scurtatura spre trandafirul meu, dar timpul trecator nu m-a iertat,
Si aceasta inima, din dorinta de a te uita pe tine, mi-a blocat orice fel de alta functie, ramanand surd, mut si orb
In timp ce fiecare spin de trandafir care crestea din ea isi facea drum spre exterior, sfasiind si lasand in urma lor
Zdrentele sufletului meu ...
Nu am crezut,
Ca in mine se mai afla forta necesara pentru un nou inceput
Caci acel "adio" m-a lasat sa imi cos singur, fara ata, fasii smulse de tine, in treacat, ale sufletului meu
Si urmele unui cuvant mi-au lasat puterea, inima si viata fara de speranta
Sa imi aduc aminte, adu-ti aminte, sa ne mai amintim acum, pentru ce oare ?
Diamantele din cerneala, mi s-au scurs printre degete, contopindu-se cu sangele ce a curs din acea unica si veche rana.
Cum sa mai aleg ceva din ceea ce nu poti alege, greseli, defecte, calitati si nehotarari care imi cladesc toate forma inimii mele ?
Poate doar sa imi traiesc ce mi-a mai ramas, lipsit de viata,
Caci tu erai in viata mea, iar acum cand tu lipsesti din ea, fiecare zi, seara, vis sunt doar
Simple orori ...
Ai crezut,
Sa zambesti, nu e atat de greu !
Doar adu-ti aminte, primul sarut, care a pornit de la un imbold de o secunda, cand am uitat de tot din jurul nostru.
Priveste-ma prin ochii unui orb, dar...ce rost mai are ? acum cand am scazut persoana care ne facea doi ...
Cand tot ce a mai ramas dintr-o poveste de seara, este doar o pagina alba, sau doar prefata
Si din toate promisiuniile mele, au mai ramas doar niste vise, in care tu erai printesa, iar eu eram netrebnicul, ce inima ti-o fura.
Caci este bine sa crezi doar ceea ce vezi, dar firul dragostei este adeasea incalcit si inima nu poate face fata la atatea intrebari si raspunsuri sapate-n mister
Totusi tu ai observat esentialul si nu te-ai sfiit sa ma iubesti la fel, doar eu am fost acela ce nu si-a dat niciodata seama
Ca tu dadeai aroma sufletului meu ...
Nu ai crezut,
Inima prinzandu-ti viata, ca o sa fugi, chipul-n palme sa-l ascunzi.
Sa prinzi fiecare lacrima, cazuta pentru tot ceea ce ti-am scris eu, sa realizezi ca in viata ta nu am fost decat un strain,
Cuvintele-mi fiind doar pe un simplu ritm de cartuse, umplute cu venin, care si-au gasit camin in inima ta,
Cand a mea devenea de piatra, sau cine stie, poate ca ea nu a batut niciodata ?
Stiind ca sfarsitul este aproape, am aprins mereu cate un foc, din ce in ce mai mare, reinventand un nou ritm, o noua melodie.
Dar cand si cel din urma foc va fi demult stins, nu ne-am intrebat niciodata ce va deveni cenunsa,
Din lipsa de incredere, inima mea si inca ceva, a ta ...
Vreau sa cred,
Ca fara vise, fara imaginatie si fara cuvinte,
Voi redeveni din nou eu ...
Fiecare dorinta, facuta la fiecare stea cazatoare imi arata doar ceea ce imi doresc mai tare,
Si luptam pentru ea, cu fiecare strop de vigoare, pana cand, in agonie, auzeam rasunand ecoul lacrimilor mele, in noapte.
Iar acum, cand imi dau seama, ca sunt doar o urma a celui ce candva era in viata, o fantoma a unui suflet mort,
Ce se plimba din vis in vis, sperand ca diseara o sa fie la tine in brate, sa iti sopteasca...tot ce a fost al meu, este si mereu va fi al tau
Tot ceea ce am gustat pana acum din taria marilor lumii, a fost doar mutumita tie,
Am aflat ce este fericirea si in acelasi timp ce este durerea....ca toate sentimentele mele incep si se termina odata cu ele ...
Vrei sa crezi,
Din cauza... atator nenumarate greseli, ca te-am iubit cu adevarat,
Si ca acele memorii ce in minte ti se invart neincetat, nu au fost simple franturi de minciuni, amestecate cu stropi de ploi
Dar adu-ti aminte, tu m-ai invatat, atunci cand m-ai sarutat, cum este sa simti,
Cum doua petale de trandafir, mangaindu-ti mai usor ca doua lacrimi, conturul buzelor tale.
Cand ura intalneste dragostea, ne-am separat, cladind in jurul nostru fortarete de nepenetrat
Si ai uitat orice sentiment si eu am uitat gustul buzelor tale, desi stiu ca atunci cand tu ma vei ierta,
Ne vom intreba cum este veninul si din lipsa de curaj, te voi ruga sa spui tu prima.
Iar gandul ca maine va fi ca ieri, adaugand o alta rana in contrast cu cele vechi,
Nu astepti decat un raspuns, iar eu astept doar un suras ....
Sper,
Sa imi traiesc viata, fara puncte de suspensii, ci intreaga din nou,
Sa ma las sa cad doar ca sa prind aripi sa pot zbura alaturi de tine, caci tu vei ramane ingerul meu.
Mai am doar un ultim regret ce inima inca nu mi-a parasit si nu ma lasa sa invat cine sunt eu, zambind,
Este doar o frantura din trecut, tu, ai venit sa pleci din nou, alungata de masca asterunuta peste chipul meu.
Ca si un fluture cu aureola alba, in zbor a fost patat de cerneala, innegrindu-i fiecare aripioara,
Mi-ai aratat ca speranta si increderea moare dupa prima greseala!
Iar dragostea....dragostea merge mai departe, in anumita masura, desi nu o putem masura, o simtim de fiecare data cand ne este dor,
Si cand pe cer apare luna, stii ca de atunci pana la rasarit ai un moment de libertate, sa te candesti la cel iubit.
Poti sa stergi atunci fiecare lacrima, ce obrajii iti colinda, dar tu, le aduni ca pe niste comori, perle ce valoreza in grame de iubire de milioane de ori.
Nu mai vrei sa canti despre amintiri, ci acea clipa, vrei sa se transforme in ani.
Eu vrau o viata fara urme de praf de stele si vise, dar vreau o viata in care iti pot arata,
Uite ! inima, sufletul meu ! fara nici un strop de venin, iar tu sa intelegi ca esti steaua din viata mea.
Si inima ta pura, desi amagita de venin atata timp, tot pura sa ramana, pentru ca la sfarsit nu conteaza decat ceea ce suntem...
... Iarta-ma caci mi-am permis cinci minute de visare,
Dar nu voi uita niciodata cand imi sopteai dorinte si amandoi ne doream acelasi lucru in soapta.
"Din sange creste , la vedere o floare otravita....." inteleg acum, ca si in cea mai puternica otrava exista mereu un strop de dulceata
Iar umbrele si intunericul sunt de fapt toate culorile, amestecate, nu poti alege una, dar le vezi pe toate.
Un pastel cosmic, sau o scrisoare pentru anonim....nu imi va intuneca increderea ci imi va aduce aminte de ochii ei, privita prin ai mei....
Caci pana la urma dragostea nu este, decat un etern cerc de ura din care nu putem scapa, dar ne invata cum te simti cand,
Iubesti pe cineva !
